Cursevo

Blogul Cursevo

Articole pe categorii

Creierul de soparla si vorbitul in engleza

lizardbrain
  • October 13, 2016
  • 0 Comentarii
  • Scris de: nicoleta surdu

Departe de a poza in vreo cunoscatoare in anatomia creierului, m-am gandit sa scriu despre acest subiect din papucii omului care vine zilnic in contact cu adulti care vor sa vorbeasca limba engleza.

Mai exact, m-am hotarat sa abordez subiectul in urma a 2 intalniri foarte recente – de saptamana trecuta – cu 2 adulti care au venit la Cursevo sa se inscrie la curs.

Nici bine n-am facut cunostinta, ca au inceput sa povesteasca despre incercarile repetate (si esuate) de a ajunge sa vorbeasca engleza. Si, in special, despre frica paralizanta care le cuprinde ori de cate ori sunt in situatia de a vorbi in engleza.

Si tocmai aceasta frica, despre care vorbeau atat de apasat, este cea care mi-a adus aminte de creierul de soparla*.

Foarte simplist spus, creierul de soparla este cea mai veche parte din creierul nostru de unde izvorasc FRICA, FURIA si NEGATIVISMUL (tot el ne spune cand ne e foame si sa ne imperechem ca sa nu murim ca specie). Tot creierul acesta primitiv ne da alarma cand suntem in pericol si, intr-o fractiune de secunda, hotaram daca stam si infruntam pericolul sau fugim din calea lui.

Creierul de soparla ne-a tinut in viata, ca specie, pe vremea cand eram amenintati de predatori. De-a lungul timpului si al evolutiei, creierul de soparla n-a invatat insa sa diferentieze intre pericolul fizic, real si cel pe care doar ni-l imaginam iminent.

Cu alte cuvinte, ajunge doar sa ne gandim ca ne vom face de ras, ca ne vom pune in situatii atat de stanjenitoare ca n-o sa mai putem da ochii cu lumea si BUM! totul e atat de real incat parca deja s-a intamplat.

Imediat se instaleaza frica, panica si creierul de soparla preia controlul.

Din dorinta de a ne proteja de pericol, creierul de soparla, de fapt, ne saboteaza actiunile.

Si asa …

… amanam sa ne apucam serios de invatat;

… devenim foarte critici cu noi;

… ne descurajam singuri (pai, nu stii c-ai mai incercat si aia, si aia, si degeaba?);

… inventam scuze.

Ce se mai intampla este ca riscam sa amplificam magnitudinea situatiei. De exemplu, unul dintre adultii despre care va spuneam inainte mi-a spus ca se gandeste serios sa mearga la psiholog, ca sigur e ceva in neregula.

Vestea buna este ca, odata ce stim care sunt “semnalmentele” creierului de soparla (care nu discerne intre ce ne inchipuim si ce este real) il putem linisti. CUM?

N-o sa dau sfaturi, ci, din nou, o sa spun din experientele cursantilor cu care am lucrat direct:

- s-au imprietenit cu greseala (la curs, alaturi de colegii de grupa, s-au simtit intr-un cadru sigur, unde au inteles ca greseala face parte din invatare);

- au iesit din zona de confort (greu la inceput) si au inceput sa faca exact invers decat le spunea creierul de soparla;

- au renuntat la a mai gasi scuze, au venit la fiecare ora de curs si s-au tinut de treaba.

Si stiti ceva? Acestia sunt cei care reusesc! Cei care nu renunta.

 

* Am preluat termenul “creier de soparla” (lizard brain) de la Seth Godin

 [P.S. Ai aflat de Atelierul de pronuntie engleza din 5 noiembrie? Este 100% practic si calea cea mai sigura catre o pronuntie mai buna si intelegerea englezei vorbite. Vezi detaliile aici!]

Adauga comentariu:


Silent Way sau drumul cel mai scurt pentru tine spre engleza si germana vorbite!

Ti-am starnit curiozitatea?

Haideti sa vedem ce inseamna Silent Way.

Si ce, din fericire, nu este!

Descopera metoda